„Noi nu trebuie să aşteptăm să trecem prin boli sau necazuri pentru a ne întări în credinţă, ci să răspundem cu iubirea noastră la iubirea mare a lui Dumnezeu care ne-a dat viaţă şi ne ajută ca să ne mântuim“, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit în Duminica a 6-a după Paşti. Preafericirea Sa a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în biserica mare a Mănăstirii Samurcăşeşti, de lângă Bucureşti.
În ultima duminică înainte de Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea minunii vindecării orbului din naştere de către Mântuitorul Iisus Hristos, consemnată în Evanghelia după Ioan la capitolul 9. Aşa cum este tradiţia, în fiecare duminică sau zi de sărbătoare, la Mănăstirea Samurcăşeşti, Duminica a 6-a după Paşti a fost marcată prin prăznuire duhovnicească mai îndelungată, cu cântări de laudă şi cinstire, precum şi săvârşirea dumnezeieştii Liturghii în biserica mare. Obştea de monahii în frunte cu maica stareţă, stavrofora Lucia Bostan, şi credincioşii care au participat la slujbe au fost binecuvântaţi de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a rostit şi un cuvânt de învăţătură despre înţelesurile duhovniceşti ale minunii vindecării omului orb din naştere.
Ce înseamnă „lucrările lui Dumnezeu“?
Din textul Evangheliei, un înţeles deosebit îl au cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu“ (Ioan 9, 3). „Cea dintâi lucrare a lui Dumnezeu când îngăduie ca cineva să se nască orb este de a arăta oamenilor care au ochi şi văd că lumina ochilor sau vederea este un dar de la Dumnezeu. Nu este o obligaţie, nu este un drept, ci un dar, pentru că te poţi naşte văzător sau nevăzător, te poţi naşte sănătos sau nesănătos. Deci sănătatea şi integritatea trupului şi a sufletului sunt daruri, nu drepturi de la Dumnezeu, şi cea dintâi lucrare a lui Dumnezeu cu acest om orb este să ne atragă atenţia asupra marelui dar al vieţii sănătoase“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Starea de suferinţă a omului este o chemare pentru semenii săi să îl ajute. „A doua lucrare a lui Dumnezeu când îngăduie aceste stări de suferinţă este să ne determine să ajutăm pe cei care sunt infirmi, pe cei care au probleme cu vederea, cu auzul, cu mişcarea, să le dăm o mână de ajutor. Evanghelia ne spune că orbul trăia din cerşit, pentru că nu putea lucra, nu putea să îşi agonisească cele necesare. Pentru că era orb, ceilalţi îl ajutau, şi cel care îl ajuta era răsplătit de Dumnezeu cel Milostiv, pentru că şi el a arătat milostenie faţă de un om neputincios“, a explicat Preafericirea Sa. Dar lucrarea lui Dumnezeu cu omul nevăzător este îndreptată în primul rând spre sufletul acestuia, şi are nişte consecinţe surprinzătoare. „În mod deosebit, lucrarea lui Dumnezeu se vede în acest om în două feluri. În primul rând a fost vindecat de nevederea fizică a ochilor trupeşti şi în al doilea rând, deodată cu vederea fizică, trupească, a primit şi o vedere duhovnicească numită credinţă. Din vindecarea lui de orbire din naştere, acest om a dedus că o putere dumnezeiască a lucrat prin omul Iisus şi l-a vindecat, şi apoi a ajuns să creadă că Iisus este nu numai un proroc, ci Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Lucrarea s-a văzut în vindecarea trupească şi luminarea spirituală prin dăruirea unei vederi duhovniceşti dincolo de cele văzute, şi anume vederea credinţei care simte prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa omului şi în lume“, a arătat Patriarhul României.
Nu trebuie să Îl supărăm pe Dumnezeu prin indiferenţă şi mândrie, ci trebuie să ajungem prin propria purtare şi înnoirea minţii la o stare de pocăinţă pentru faptele rele şi să cerem ajutorul Său, pentru a nu atrage suferinţele şi bolile, care ne sunt date în chip pedagogic pentru a ne îndrepta. „Oamenii care au trecut prin suferinţă şi au cunoscut ajutorul lui Dumnezeu ca vindecare de boală şi eliberare de păcate sporesc în credinţă, ca vedere duhovnicească a prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu în viaţa omului. De aceea noi nu trebuie să aşteptăm să trecem prin boli sau necazuri pentru a ne întări în credinţă, ci să răspundem cu iubirea noastră la iubirea mare a lui Dumnezeu care ne-a dat viaţă şi ne ajută ca să ne mântuim. Cum răspundem? Prin rugăciune şi prin fapte bune. Mulţumim pentru darurile primite, cerem ajutorul Lui în continuare şi sperăm să ne dăruiască nu numai fericirea în lumea aceasta, ci în Împărăţia cerurilor“, a spus Patriarhul Bisericii noastre. La finalul Sfintei Liturghii, pentru biblioteca Mănăstirii Samurcăşeşti, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit mai multe cărţi de folos liturgic, teologic, pastoral şi duhovnicesc, apărute la editurile Patriarhiei Române, dintre care amintim: volumele I şi II din lucrarea „Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur“; albumul „Jertfa lor - lumină peste veacuri. 2014 - Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română“, precum şi altele. De asemenea, în semn de preţuire şi binecuvântare, credincioşilor prezenţi le-a dăruit iconiţe cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos Care vindecă pe orbul din naştere.
Marius Nedelecu
Sursa:ziarullumina.ro
