Intrucat o parte din arhiva manastirii a ars in marele incendiu care a avut loc la 28 septembrie 1914, datele exacte despre primele patru starete ale asezamantului monahal lipsesc. Din sumarele insemnari pastrate dupa anul 1866, reiese ca prima stareta a manastirii a fost monahia Elisabeta, urmata de monahia Teodora, dupa care au fost pe rand, trei surori: monahiile Epraxia, Fevronia si Elisabeta Melicescu. Aceste trei surori aveau inca o sora dupa trup tot calugarita, cu numele de Sofia, si erau fiicele spatarului Costache Melicescu, un mare luptator pentru unire si renumit sprijinitor al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Toate cele patru surori au fost crescute, formate si indrumate pe calea vietii monahale de catre monahia Elisabeta Costache, sora a mitropolitului Veniamin Costache, stareta a Manastirii Agapia intre anii 1803 si 1834. Despre maica Elisabeta Melicescu se spune ca a fost aleasa stareta in aprilie 1856 si a demisionat in aprilie 1866, cand a fost trimisa pentru sase ani stareta la Manastirea Namaiesti, dupa care s-a intors la Samurcasesti. Se mai povesteste despre aceasta stareta ca era atat de milostiva, incat atunci cand a trecut la cele vesnice nu s-a gasit in chilia sa nimic, iar inmormantarea i-au facut-o calugaritele din mila.
A urmat una dintre cele mai harnice starete pe care le-a avut manastirea, si anume, monahia Fevronia Vladoianu, care a fost aleasa in ziua de 11 aprilie 1866 si a staretit pana in mai 1894. In timpul ei, asa cum s-a aratat mai inainte, s-a facut prima restaurare generala a intregului asezamant monahal, care ajunsese intr-o cumplita stare de ruina. Pe langa alte realizari ale acestei vrednice starete, trebuie amintit ca, in vremea ei, a functionat in manastire din ordinul Ministerului Cultelor, o scoala primara atat pentru copiii din sat, cat si pentru fetitele orfane de razboi crescute in acest loc, avand ca invatatoare pe monahia Sofia Heliade Radulescu, care o va si succeda in staretie.
Fiica a marelui patriot Ion Heliade Radulescu, maica Sofia a fost aleasa stareta in mai 1894 si a condus manastirea pana la 12 ianuarie 1909, cand a trecut la cele vesnice. Despre venirea ei la manastire se spune ca, in anul 1848, cand avea 10-12 ani, tatal sau fiind exilat impreuna cu Tel si Nicu Golescu, a fost adusa la Manastirea Samurcasesti, unde a stat la matusa ei, maica Sofia Racot, pana la reintoarcerea tatalui ei din exil. Dupa ce si-a terminat studiile si a facut numeroase calatorii in strainatate, a cuprins-o dorul de manastire, si, cu toata impotrivirea familiei, a intrat pentru totdeauna la Samurcasesti. In timpul staretiei ei s-a restaurat pentru a doua oara biserica mare a manastirii.
De la 15 februarie 1909 si pana la 13 aprilie 1913, cand a demisionat, a fost stareta a manastirii monahia Zenovia Georgescu, care pe cat era de rugatoare si nevoitoare in cele ale vietii monahale, pe atat era si de harnica si priceputa in arta tesutului si a lucrului de mana. Pentru meritele sale de buna organizatoare a muncii in manastire staretei Zenovia i s-a conferit, de catre Regele Ferdinand, prin inaltul Decret Regal nr. 3754, medalia Rasplata Muncii Pentru Biserica, Clasa I.
La 30 aprilie 1913, a fost aleasa stareta a manastirii monahia Agatia Cristescu si a condus asezamantul monahal pana la 13 aprilie 1928 cand a trecut la cele vesnice la numai 59 de ani. Multe valuri si furtuni i-au pus la incercare credinta si statornicia acestei starete smerite, blande si iertatoare. Distrugerea chiliilor in marele incendiu din 1914, apoi jefuirea manastirii de catre trupele germane de ocupatie si multe alte necazuri nu au doborat-o, ci au facut-o mai luptatoare in hotararea ei de a ramane alaturi de cele 50 de calugarite si de a duce greutatea si asprimea vietii monahale mai departe. Atat de smerita era maica Agatia ca, nu de putine ori, in preajma praznicelor imparatesti inainta cate un raport, unul catre Mitropolie si altul catre Ministerul Cultelor, in care cerea iertare in numele calugaritelor care savarseau cate o abatere. In pofida timpurilor grele, maica stareta Agatia Cristescu a reusit in vremea staretiei ei sa restaureze pentru a treia oara biserica manastirii, sa refaca cele doua clopote luate de armata germana si sa infiinteze oficial, in anul 1923, la ordinul Mitropolitului Miron Cristea, Atelierele de tesatorie cu razboaie sistematice in care sa lucreze organizat calugaritele.
Din vara anului 1928 si pana la 1 septembrie 1940 a fost stareta a manastirii monahia Sofia Petrescu, o calugarita deosebit de harnica, care in tot timpul vietuirii ei la Samurcasesti, datorita inteligentei si spiritului ei de bun administrator, a indeplinit in manastire tot felul de ascultari cum ar fi: magazionera, secretara, casiera, cunoscand si ocupandu-se de rezolvarea multor probleme ale manastirii chiar si in timpul altor starete. In timpul staretiei monahiei Sofia, s-au reconstruit o parte dintre chiliile distruse in incendiul din 1914, s-a ridicat un gard imprejmuitor si s-a facut ultima reparatie la biserica mare a manastirii inainte de a fi distrusa la cutremurul din anul 1940. De asemenea, tot in vremea ei s-a infiintat, din ordinul Sfintei Arhiepiscopii, o Scoala Monahala pentru maicile si surorile din manastire cu varsta sub 30 de ani.
In toamna anului 1940, a fost numita stareta a manastirii monahia Magdalena Comanescu, care a condus manastirea in doua perioade: 1 septembrie 1940 - 30 septembrie 1944 si 27 februarie 1949 - 12 iulie 1952. In vremea primei staretii s-a reconstruit biserica mare a manastirii, dupa ce a fost distrusa de cutremurul din anul 1940, iar in a doua perioada a staretiei, pe langa alte realizari, a reorganizat atelierele manastirii si a incheiat primele contracte cu Societatea Romana de Comert Exterior.
Din septembrie 1944 si pana in februarie 1949, a fost stareta a manastirii monahia Stavrofilia Ionescu, o calugarita cu viata duhovniceasca. Frecventa cu multa sarguinta biserica, stia pe dinafara toate randuielile slujbelor din cartile de cult si cerea implinirea cu strictete a disciplinei monahale de catre vietuitoarele manastirii.
Din august 1952, la conducerea manastirii a fost numita monahia Evlampia Ghita care a fost stareta a manastirii in doua perioade: 1 august 1952 - 8 ianuarie 1957 si 19 februarie 1964 - 27 septembrie 1975. Absolventa a Facultatii de Teologie din Bucuresti si fosta profesoara la Seminarul monahal de la Manastirea Bistrita - Valcea, maica Evlampia avea mai degraba calitati pedagogice decat administrative. In perioada primei staretii, prin implicarea directa a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, s-a pictat biserica mare a manastirii si au inceput lucrarile de restaurare a intregului asezamant. De asemenea, tot din ordinul Patriarhului Justinian, s-a infiintat o Scoala Monahala pentru maicile si surorile tinere din manastire, la care preda atat maica stareta Evlampia, cat si alte calugarite cu studii superioare.
De la 8 martie 1957 si pana la sfarsitul anului 1959 a fost stareta monahia Magdalena Bejan, iar de la inceputul anului 1960 si pana la 19 februarie 1964 a fost numita stareta a manastirii monahia Nifona Nichita, o calugarita blanda, rabdatoare, cunoscatoare a muzicii psaltice si deosebit de talentata la pictura. Fiind o perioada de grea incercare pentru intreg monahismul romanesc din pricina decretului 410/1959 dat de autoritatile atee ale statului comunist pentru desfiintarea manastirilor, monahia Nifona sprijinita de Patriarhul Justinian Marina, s-a straduit sa tina manastirea in stare buna de functionare. in acest sens, la 14 octombrie 1960, la sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, cand Patriarhul Justinian face o vizita la manastire, in cuvantul rostit in biserica a spus printre altele: "Cand in tara nu va mai ramanea nicio manastire, atunci voi desfiinta si eu Ciorogarla si Ghighiu. Aceste doua manastiri trebuie sa ramana in fiinta. Trebuie sa avem si aici cateva manastiri frumoase, bine organizate, ca sa am si eu ce arata strainilor cand ne viziteaza tara". Pentru a o scoate definitiv din vizorul autoritatilor comuniste, la 16 ianuarie 1961 Patriarhul Justinian aproba trecerea Manastirii Samurcasesti-Ciorogarla sub jurisdictia patriarhala, ca Stavropighie patriarhala si infiinteaza un atelier de tamplarie unde angajeaza toate calugaritele si surorile care ar fi trebuit sa paraseasca manastirea conform decretului amintit.
La inceputul anului 1964, revine la conducerea manastirii monahia Evlampia Ghita, care va fi stareta pana la 27 septembrie 1975. A fost perioada cand Patriarhul Justinian nu se mai ocupa indeaproape de manastire, din cauza lipsei de colaborare cu noua conducere a locasului monahal. Muta santierele deschise la alte manastiri si lasa ctitoria sa fara canalizare, apa curenta si incalzire centrala asa cum isi propusese initial sa realizeze in cel mai scurt timp in manastirea atat de iubita sufletului sau. A asigurat, insa, existenta calugaritelor, care au avut permanent de lucru in atelierul de tamplarie administrat la inceput de catre Arhiepiscopia Bucurestilor, iar mai tarziu de catre Administratia Patriarhala.
Din toamna anului 1975, conducerea manastirii a fost incredintata monahiei Neofita Cristea, o calugarita smerita, pasnica, cunoscatoare a muzicii psaltice, inzestrata cu o voce frumoasa, prin care lauda zi si noapte pe Dumnezeu si pe Sfintii Sai, cu multa dragoste. In vremea staretiei maicii Neofita s-au facut lucrari de reparatii la anumite obiective din cadrul manastirii dupa cum s-a amintit, insa meritul deosebit al acestei starete este acela ca in timpul ei a primit in manastire, a calugarit si a protejat impotriva dispozitiilor autoritatilor comuniste o generatie de tinere novice, sanatoase la minte si la trup, multe dintre ele cu adevarata vocatie monahala, care sunt astazi calugaritele de baza ale manastirii.
La 8 mai 1996, a fost numita stareta a asezamantului monahal monahia Lucia Bostan. Era timpul cand in manastire se simtea cu adevarat nevoia de innoire atat pe plan administrativ, cat si pe plan dunovnicesc. Dupa cativa ani de munca depusa de intreaga obste a sfantului locas si cu sprijinul banesc a catorva familii de buni crestini din Bucuresti, s-a reusit sa se dea asezamantului frumusetea si valoarea dintru inceput asa cum s-a aratat mai inainte. Marea straduinta din prezent a staretei este aceea de a ridica si nivelul duhovnicesc al calugaritelor din manastire. In acest sens, maica Lucia sfatuieste si indruma pe maicile mai tinere cu vocatie pentru invatatura sa mearga si sa studieze la Seminar sau la Facultatea de Teologie pentru a-si imbogati cunostintele despre Dumnezeu si ceea ce invata sa puna in practica. De asemenea, nu pierde niciun prilej pentru a indemna calugaritele sa fie prezente cu ravna la slujbele din biserica, sa nu lipseasca niciodata de la Sfanta Liturghie, sa respecte randuiala vietii monahale, asa cum au fagaduit, si atunci harul lui Dumnezeu cel sfintitor care lucreaza cu vointa noastra ne va ajuta sa ducem mai departe ceea ce am mostenit de la inaintasele noastre si ne vom atinge scopul pentru care i-am inchinat lui Hristos viata noastra.
In ceea ce priveste preotii slujitori ai acestei manastiri, de-a lungul celor doua sute de ani au slujit mai mult preoti de mir, iar pentru a spovedi calugaritele erau trimisi, prin purtarea de grija a Mitropoliei, parinti duhovnici de la Manastirea Cernica. Din pricina faptului ca sfantul locas era foarte sarac, preotii slujitori veniti aici nu stateau multa vreme, astfel incat numarul celor care au slujit in altarul acestui asezamant monahal este foarte numeros. Dintre preotii de mir care au slujit o perioada mai lunga si care si-au legat numele de manastire au fost : parintele Stefan Bazilescu, care a slujit in manastire intre anii 1889 si 1931, apoi ginerele sau, parintele Constantin Becut, care a slujit intre anii 1931 si 1955, ambii isi dorm somnul de veci in cimitirul manastirii; si parintele Tudorica Anghel, care dupa ce a slujit o vreme in manastire, a fost transferat la Biserica Sfantul Gheorghe din Ciorogarla - Sarbi, ramanad in legatura duhovniceasca cu manastirea pana in anul 1985, cand a trecut la cele vesnice.
Este adevarat ca, pe langa preotii de mir, in manastire au slujit si unii ieromonahi, trimisi din diferite manastiri, in cele mai multe cazuri de la Manastirea Cernica. Un slujitor deosebit pe care l-a avut manastirea a fost vrednicul de pomenire parintele protosinghel Dosoftei Popa. Monah cu metania in Manastirea Cernica, aparent dur, dar profund sensibil, parintele Dosoftei, dupa ce a indeplinit multe ascultari pe la diferite manastirii, spre sfarsitul anului 1975, a fost trimis prin grija Arhiepiscopiei Bucurestilor, ca preot slujitor si duhovnic la Manastirea Samurcasesti - Ciorogarla, unde si-a luat ascultarea in modul cel mai serios. Pe langa faptul ca nu lipsea de la slujbele bisericesti, povatuia atat pe calugarite, cat si pe fiii sai duhovnicesti, invatandu-i sa traiasca dupa invatatura Mantuitorului Hristos, adunand banut cu banut din pomelnicele primite pe care le pomenea zilnic, si ii depunea pe toti la casieria manastirii, dorindu-si din tot sufletul sa vada manastirea frumoasa, ingrijita si bine gospodarita. Asa s-a straduit in toti cei douazeci de ani de slujire in aceasta vatra de rugaciune si de traire duhovniceasca, pana in ziua de 25 februarie 1995, cand a trecut la cele vesnice, fiind inmormantat in cimitirul manastirii.
Un alt preot slijitor, demn de urmat, este si parintele protosinghel Martinian Ruxanda, actualul duhovnic al manastirii, care pe langa alte daruri cu care a fost inzestrat de Dumnezeu, are o voce minunata si cunoaste bine muzica psaltica. Din ziua de 24 iunie 1997, de cand a venit la Samurcasesti, biserica manastirii rasuna in fiecare zi de frumoasele cantari si laude inaltate lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor sfintilor cu multa dragoste de catre parintele Martinian. La toate schimbarile si innoirile facute in ultimul timp in manastire, o mare contributie are si Parintele Martinian, care nu numai venitul obtinut din serviciile religioase il da la manastire, ci si pensia si salariul, multumindu-se sa manance la masa de obste a manastirii. Permanent poate fi intalnit in biserica, fiind nelipsit de la toate slujbele, se roaga si pomeneste pomelnicele credinciosilor cu multa ravna. Din ziua de 14 octombrie 2008, manastirea mai are un parinte slujitor in persoana parintelui ieromonah Gherontie Anton pe care Preafericitul Parinte Patriarh Daniel l-a numit la cererea expresa a parintelui Martinian care, aflat la o anumita varsta, avea nevoie de un ajutor. Parintele ieromonah Gherontie a venit din Manastirea Cernica, fiind un monah smerit, bland, pasnic si ascultator. In biserica manastirii, pe langa slujbele tinute de trei ori pe zi, dupa randuiala monahala, se savarseste zilnic Sfanta Liturghie cu parastasul obstesc de pomenire a celor adormiti, iar vineri dupa amiaza, Taina Sfantului Maslu. In felul acesta, cei doi parinti slujitori ai manastirii, au reusit prin virtutile lor duhovnicesti sa apropie multi credinciosi de acest sfant locas, afland aici liniste, pace, mangaiere si intarire in necazurile si greutatile vietii lor.
