De numele si viata acestei manastiri sunt legate nu numai fapte de evlavie si de autentica traire crestina, ci si imprejurari de seama din istoria poporului nostru. Sfantul locas a cunoscut, in primavara anului 1821, zile involburate ale ridicarii norodului pentru mantuirea lui de toate jafurile si napastuirile. In noaptea de 17 martie 1821, in drum spre Bucuresti, Tudor Vladimirescu poposeste la Samurcasesti - Ciorogarla, unde si-a asezat tabara pandurilor sai pentru cateva zile. Aici are loc intalnirea lui Tudor inainte de a intra in Bucuresti, cu cei cativa boieri, iubitori de tara si neam, din Divanul Tarii in frunte cu vistierul Alexandru Filipescu - Vulpe. La discutiile politice care s-au purtat intre cele doua parti, un rol foarte important l-a avut Episcopul Ilarion al Argesului (1820-1821,1828-1845), care era duhovnicul lui Tudor si nelipsit din tabara pandurilor.
De asemenea, tot la manastire, istoricul Mihai Cioranu, afirma ca Tudor Vladimirescu ar fi alcatuit Proclamatia sa adresata locuitorilor orasului Bucuresti, in care justifica rascoala condusa de el si care urmarea: "reintoarcerea drepturilor acestii de Dumnezeu pazite tari, care din vechime le-a avut" si unde facea un cald apel catre cei care "in adevar vor simti si vor auzi dulcele glas al patriei si al dreptatii " sa se alature trupelor sale "care sant inchinate numai patriei'. La 15 mai 1821, cand Tudor Vladimirescu impreuna cu pandurii sai au fost nevoiti sa se retraga din Bucuresti, a trecut din nou prin manastire, unde a ramas noaptea, intarindu-si tabara cu "posturi si avanposturi si cu lozinca ei deosebita pe fiecare noapte, dupa randuiala". Se spune ca batranul arbore, un pin, ramas ca prin minune din vechiul codru al Vlasiei si care strajuieste in prezent biserica din cimitirul manastirii, a servit drept avanpost pentru pandurii lui Tudor care se urcau, din cand in cand, in el pentru a supraveghea imprejurimile.
Popasul lui Tudor Vladimirescu in aceasta manastire este marcat atat de documente, cat si de o cruce de lemn imbracata in argint filigranat, lucrata de Stan Jianu din Craiova la 1761, daruita manastirii de Tudor si pastrata in colectia de obiecte religioase a asezamantului monahal. Legat tot de acest eveniment, voi aminti o marturisire de interes istoric facuta in cuvantul rostit de catre vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina la inaugurarea lucrarilor de restaurare a manastirii executate in anii 1953-1958. In cuvantul sau, Patriarhul Justinian a spus, ca, pe langa dorinta ce are de a ridica manastirile si a le pune in situatia de a-si implini rolul lor, a avut un motiv personal pentru refacerea Manastirii Samurcasesti - Ciorogarla. In oastea de panduri a lui Tudor Vladimirescu, care a poposit la aceasta manastire, se gaseau si fratii Dumitrescu, strabunici dupa mama ai Preafericirii Sale. Cei doi frati erau dintre capeteniile pandurilor si au avut acelasi sfarsit ca si Tudor Vladimirescu, fiind ucisi odata cu el. Intrucat ultimile vesti despre unchii sai, le-a primit familia sa din timpul popasului facut dupa retragera din Bucuresti a pandurilor la aceasta manastire, Patriarhul Justinian a considerat acest locas de rugaciune si de evlavie crestina ca fiind locul simbolic de odihna vesnica a inaintasilor sai.
Popasul lui Tudor Vladimirescu in aceasta manastire este marcat atat de documente, cat si de o cruce de lemn imbracata in argint filigranat, lucrata de Stan Jianu din Craiova la 1761, daruita manastirii de Tudor si pastrata in colectia de obiecte religioase a asezamantului monahal. Legat tot de acest eveniment, voi aminti o marturisire de interes istoric facuta in cuvantul rostit de catre vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina la inaugurarea lucrarilor de restaurare a manastirii executate in anii 1953-1958. In cuvantul sau, Patriarhul Justinian a spus, ca, pe langa dorinta ce are de a ridica manastirile si a le pune in situatia de a-si implini rolul lor, a avut un motiv personal pentru refacerea Manastirii Samurcasesti - Ciorogarla. In oastea de panduri a lui Tudor Vladimirescu, care a poposit la aceasta manastire, se gaseau si fratii Dumitrescu, strabunici dupa mama ai Preafericirii Sale. Cei doi frati erau dintre capeteniile pandurilor si au avut acelasi sfarsit ca si Tudor Vladimirescu, fiind ucisi odata cu el. Intrucat ultimile vesti despre unchii sai, le-a primit familia sa din timpul popasului facut dupa retragera din Bucuresti a pandurilor la aceasta manastire, Patriarhul Justinian a considerat acest locas de rugaciune si de evlavie crestina ca fiind locul simbolic de odihna vesnica a inaintasilor sai.
