In decursul anilor, generatiile de calugarite, vietuitoare in acest modest asezamant monahal, pe langa rugaciunile si slujbele de zi si noapte aduse lui Dumnezeu, s-au ocupat cu diferite ascultari si indeletniciri. Starea materiala precara a manastirii dintru inceputuri si lipsurile care s-au accentuat in timp, au facut ca locasul monahal sa nu se poata organiza ca manastire cu viata de obste sau chinoviala, ci cu viata idioritmica sau de sine.
De aceea pentru a-si asigura existenta si a intretine zidurile manastirii, calugaritele acestei vetre monahale au trebuit sa fie foarte sarguincioase cu lucrul mainilor lor.
Recent s-au pus bazele unei mici patiserii cu utilaje moderne de ultima generatie, unde cateva calugarite pricepute si harnice, rugandu-se in soapta, impletesc cozonaci, prepara checuri, cornulete, placinte, serbet si alte dulciuri la comanda credinciosilor care poposesc adesea in acest sfant locas.
